- şpraiţuí
- vb. (sil. şprai-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şpraiţuiésc, imperf. 3 sg. şpraiţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şpraiţuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şpraiţuí
Look at other dictionaries:
şpraiţui — ŞPRAIŢUÍ, şpraiţuiesc, vb. IV. tranz. A sprijini temporar cu şpraiţuri malurile unei săpături sau porţiuni dintr o construcţie. – Din germ. spreizen. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 şpraiţuí vb. (sil. şprai ), ind. prez. 1 sg … Dicționar Român
şpraiţuire — ŞPRAIŢUÍRE, şpraiţuiri, s.f. Acţiunea de a şpraiţui şi rezultatul ei. – v. şpraiţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şpraiţuíre s. f. (sil. şprai ), g. d. art. şpraiţuírii; pl. şpraiţuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
şipci — şipcí, şipcésc, vb. IV (reg.; despre pereţi sau tavane de lemn) a bate şipci; a acoperi cu şipci, bătute paralel; a şipcui, a şuşăli, a spraiţui. Trimis de blaurb, 08.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şpronţa — ŞPRONŢÁ vb. v. olări, teşi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şpronţá, şpronţéz, vb. I (reg.) 1. (despre buşteni) a rotunji cu toporul la capete; a şpronţuri, a şprănţuri, a şpraiţui. 2. (refl.; despre buşteni; în forma: ştronţa) a… … Dicționar Român
